la Sibiu, pe urmele lui Faust

Imagine

Acum vreo doua saptamani am citit pe un blog tare drag mie despre un spectacol eveniment care are loc doar la Sibiu. M-a impresionat asa de mult maniera in care a fost povestit incat a doua zi ne-am luat biletele de pe internet si ieri porneam spre Sibiu, pe urmele lui Faust.

Nu vazusem nicioadata Sibiul si nu ma laud cu lacuna asta. Este un oras absolut superb, cu case mici si cochete, cu stradute cu sens unic si cu oameni calmi si veseli. Este o vorba din popor si o pot confirma. Cine n-a vazut Sibiul nu a cunoscut lumea. 

Orasul de pe Cibin are un farmec cu totul aparte. Dupa 3 ore de condus prin peisajul pitoresc, strabatand valea oltului intr-o dimineata perfecta de sambata, zambind la razele soarelui primavaratic ajungem in sudul Transilvaniei, in orasul ca o fortareata pe care timpul nu a reusit niciodata sa o distruga.

Vizitam Bruckenthalul, facem poze, multe, admiram expozitia europeana si romaneasca, zabovim in fata unui Grigorescu plin de culoare, savuram un Portret de femeie care iti incanta privirea, ne postam in fata lui Tonitza, admiram, visam, contemplam, si asa mai departe. Arta, nimic mai mult. Si e suficient cat sa iti umpli inima de bucuria unui moment magic.

Ne asezam la o terasa chiar sub turn. Soarele e inca puternic la orele dupa-amiezii si incalzeste toata Piata mare. Cativa porumbei se plimba linistiti pe langa noi, sunt atat de prietenosi. Ne incanta ochiul atata splendoare pura ce ne inconjoara.

Fugim apoi pe scarile de deasupra, se spune ca Sibiul este superb vazut de sus si nu mai stam pe ganduri. Urcam in Turn. O luam pe niste trepte, multe trepte, spatiul e atat de stramt dar nimeni nu abandoneaza. Ajungem sus, intr-un spatiu gol cu patru ferestre care permit luminii sa-ti mangaie obrajii lipiti de geam dezvaluind frumusetea unui oras scaldat in razele soarelui. Cateva proiectoare agatate de tavan ne duc cu gandul la un clip romantic care ar fi putut fi turnat acolo, intre doi indragostiti. Ne pozam, ne minunam, ne incantam. De sus totul este numai culoare. Cafeniul de pe acoperisul caselor vechi te poarta cu gandul la un oras facut parca din turta dulce.

Fugim spre piata mica, pentru a ne cocota pe Podul minciunilor. Legenda spune ca in antichitate ofiterii isi minteau iubitele ca le vor lua de sotii dupa terminarea armatei. De aici isi poarta maiastra denumire. Am aflat de asemenea de la un batranel simpatic de la care am cumparat cativa magneti suvenir ca a fost primul pod din Europa construit din fonta turnata.

Seara ne indreptam dichisite, aranjate si rujate spre teatru. Am asteptat cu nerabdare acest moment. Pentru asta am venit tocmai la Sibiu.

Faust e mai mult decat un spectacol de teatru. Violent, emotionant si visceral, Faust isi invita publicul la o experienta individuală puternica despre cunoastere, credinta, durere si iubire. Faust-ul lui Silviu Purcarete este o experienta extrasenzoriala la granita dintre Pamant si Iad, un peisaj amplificat prin proiectii, focuri de artificii, muzica rock live, zeci de actori si dansatori si o coloană sonora originală semnată de Vasile Sirli.

I can die for such a pleasure.

E un spectacol zguduitor, cu momente de o profunzime a emotiei scenice la limita suportabilului in care ilustratia sonora si, sa-i spunem, coregrafia, miscarea, joaca un rol esential, intr-o distributie cu actori extrem de expresivi.

„Of, viata! of, chin! Sa doresti totul si sa nu obtii nimic, sa cuprinzi totul si sa nu ai nimic”. La baza acestui Faust modern sta improvizatia, productia se remarca printr-un decor de o impresionanta forta evocatoare, costume provocator sugestive, muzica antrenanta sau coplesitoare cu efecte sonore, proiectii video ingenios articulate in arhitectura întregului demers scenic, intr-o hală industriala dezafectata.

Acesta este Faust, un spectacol unic, cel mai bun din cate am vazut, si am vazut vreo suta de piese pana acum, care te bucura si te sperie, te inalta si te poarta pe cele mai inalte culmi ale placerii si te simti norocos ca ai avut ocazia sa traiesti un astfel de moment, o clipa de placere infinita si o exaltare a simturilor.

2 comentarii (+add yours?)

  1. amalia
    Apr 07, 2013 @ 22:00:55

    M-a shocat acel spectacol! Impresionant! Cat de bine au jucat oamenii aia, asa de bine incat mi-au tremurat picioarele, mi-a fost teama la un moment dat… Wow! Merita vazut! Te pune pe ganduri, te scoate din starea de confort din timpul spectacolului!

    Răspunde

  2. D.C.
    Apr 08, 2013 @ 21:33:11

    Categoria actorilor se imparte in doua…de-o parte de baricadei se afla actorii, iar de cealalta parte se afla actorii de teatru…acolo, pe scena, talentul in stare pura iese la rampa, iar transformarile inerente care au loc in timpul reprezentatiei sunt un fleac pentru OAMENII care „pun in scena” de la comediile pline de amuzament pana la dramele care ne fac sa plangem cu lacrimile siroind pe fata…TEATRUL, de multe ori reflecta perfect cotidianul!!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: