Brasovul sufletului meu…

4395392406_7546e52008

…este un oras de poveste. L-am descoperit impreuna si l-am trait cu intensitatea clipei de dragoste care ne-a apropiat sufletele. Este orasul care respira prin stradutele inguste si pietruite, pustii dar atat de primitoare. Este orasul care vibreaza in pietele mari si care tace pe aleile cu pomi infloriti, mirosind a dragoste.

Am descoperit un loc cazut din rai, unde oamenii iti zambesc si nu se grabesc. Te-am descoperit prin adierea mirosului de cafea de dimineata si am visat pe bancile pustii in noptile tarzii.

Ne-am plimbat cat era ziua de lunga si nu ma mai saturam sa te ascult, sa iti ascult povestile frumoase si nu ma puteam satura de plenitudinea momentului de noi. Te priveam si vedeam in tine toata colectia lumii de arta si de frumos la superlativ, un artist din epoca barocului, un iubitor de cultura si un descendent al romantismului pur si delicat.

Ne-am imbatat cu imaginea vinului rosu lasat sa se aeriseasca in decantorul cu funda rosie sub privirile noastre jucause, in timp ce inima vibra de placere. Am savurat impreuna complexul elegant de visine amarui si trufe ce-i dau lui prince mircea o nota sobra. Gustul era atat de placut, de intens si totusi echilibrat, cu taninuri bine integrate şi aciditatea vioaie a visinelor amarui, iar finalul unei nopti memorabile curgea in valuri de senzatii ce ne trimiteau catre cele mai inalte culmi. Mai sus chiar si de salonul nostru cu aer burghez in care simturile noastre s-au desfatat cu splendoarea mancarurilor alese.

Ne-am sarutat pana la stele si inapoi in camera de pe colina, in timp ce Brasovul apunea sub razele pale de soare. Am vazut pentru prima data toate culorile pamantului revarsandu-se peste singurii nostri martori, petalele de trandafir. M-am indragostit de inocenta, parfumul si delicatetea freziilor din prima clipa in care le-am simtit aroma langa fereastra cu priveliste de basm. O floare care parea ca ascunde un secret de nepatruns. Frezia si inefabilul din ea m-a facut sa-mi doresc sa fiu mereu alaturi de sufletul tau si sa ma las invaluita de o calma beatitudine de noi.

Iti impartasesc un secret. Am aflat recent de ce freziile iti sunt atat de dragi. Originare din Africa meridionala, primavaraticele frezii, iubitoare de soare si caldura, simbolizeaza misterul. Interesant este faptul ca aceste flori isi raspandesc incantatorul parfum doar in mediile pe care le gasesc prietenoase, adica numai acolo unde se simt iubite si protejate. Sunt niste flori sensibile, ca si sufletul tau, si poate acesta este motivul pentru care ai exercitat asupra mea din prima clipa o puternica fascinatie.

Brasovul sufletului meu are gust de inghetata de trandafiri, savurata in cochetul Angely, uitat din secolul XIX pe o straduta veche cu pereti carpiti, un loc magic in care gusturile se amesteca cu simturile pentru a forma ceea ce se numeste savoare. Savoarea locului se imbina cu tandretea mainilor tale peste umarul meu si formeaza cel mai frumos sentiment trait vreodata.

O sala mica dar plina de oameni ne intampina ca pe doi oaspeti de seama pentru a savura pentru prima data o piesa de teatru in orasul de la poalele Tampei. Absintul este o bautura alcoolica tare si o piesa de teatru in care traim capcana existentei, inexorabilă si implacabila. Prezentat sub forma unui spectacol-lectura, piesa prezinta criza unei generatii crescuta in stereotipia de gandire impusa de comunism si aruncata in haosul unei lumi ce inca se cauta, si care amputeaza suflete, prin agresivitate si incoerenta. Prinsa claustrofob intre peretii unui trecut strivitor, prin opacitate, si al unui viitor la fel de strivitor, prin lipsa de orizont, eroina alege caderea libera, aruncarea in gol. O pedeapsa pentru neputinta celorlalti, dar, mai ales, o pedeapsa pentru propria neputinta. Eliberarea nu vine de niciunde si nicicum, nici macar din moarte… Pata rosie pe rochia alba de mireasa – gestul suicid are loc in ziua nuntii – este metafora ce defineste existenta unei generatii intregi…

Acesta este Brasovul, orasul sufletului meu implinit…

Vazut de sus, de pe Tampa, orasul ti se plasmuieste sub geana privirii ca o uriasa pasare de prada odihnindu-si aripile cazute, intr-un moment de sfasietoare oboseala, cand trupul prea greu nu mai poate lupta cu inaltul. Democratia privirii iti da dreptul sa vezi si sa-ti inchipui ce vrei, dar dedesubt, serpuind printre coline, e orasul, Brasovul, un simplu taram de basm.

I-am cunoscut povestea, am vazut lumea cu alti ochi, am developat impreuna in sufletele noastre imagini nebanuite. Acum rasfoim  paginile albumului cu noi ascultandu-i povestea adunata ca intr-un puzzle unde ne-am construit si noi propria noastra poveste in senzatiile pe care le-am trait si am descoperit astfel un Brasov asa cum nu l-am mai vazut niciodata.

1 comentariu (+add yours?)

  1. D.C.
    Apr 27, 2013 @ 18:04:58

    Pentru cine stie…MULTUMESC!!!
    Pentru autor…in privat e mai bine!!!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: