gregaritatea sau spiritul de turma

Imagine

1 mai muncitoresc se sarbatorea in epoca de aur cu ode aduse partidului iubit, ode pentru munca si conducatorul iubit. Poporul participa cu mic cu mare la manifestatiile organizate cu ocazia zilei de 1 Mai. Oamenii mergeau zile intregi la repetitii. Nu faceau nimic altceva decat sa treaca prin fata tribunelor, unde se aflau tovarasii, agitau niste steaguri si strigau lozinci. Chiar si dupa aceasta mare demonstratie de patriotism si entuziasm nu puteau pleca linistiti acasa sau la iarba verde. Trebuiau sa astepte, tot in coloana pana terminau si altii. Era o prostie.  Apoi, plecau cu steagurile in Herastrau sau Cismigiu. Cu timpul, de 1 Mai nu s-a mai facut parada.
 
Astazi 1 mai muncitoresc se sarbatoreste fie la iarba verde, cu mici, bere si gratare, fie la mamaia, perla litoralului romanesc in materie de snobism si extravaganta dusa la extrem, fie in vama, paradisul verde al tinerilor rebeli si nonconformisti. Vedem oameni iesiti la iarba verde la gratar chiar si acolo unde nu este iarba verde, destrabalandu-se in nesimtire, pe fonduri bahice de necontrolat acompaniate, de cele mai multe ori, de manele.
 
Spiritul de turma este specific natiei noastre. Oamenii au iesit sa se distreze. Este normal. Cu mic cu mare au marcat cum au putut inceputul unei luni ce marcheaza sfarsitul minunatei primaveri.
 
Ma frapeaza coloanele infinite de masini de cativa kilometrii spre litoral, cauzate si de infrastructura noastra deficitara, dar oamenii rezista, pare sa nu ii deranjeze prea tare ca un drum de 270 de kilometrii dintre capitala si mare este parcurs in cel mai fericit caz in 4-5 ore, ma frapeaza fumul lung ce se vede si dintr-un avion ce rasare din padurile de la marginea capitalei, asta este mania romanului, unde este iarba trebuie sa iasa si fum, ma frapeaza goana dupa mancare, dupa abundenta, dupa dorinta de a avea si nu de a te bucura, primeaza cantitatea si nicidecum calitatea, ma frapeaza ca urmam spiritul de turma.
 
Anul acesta de 1 mai am preferat altceva. Am preferat sa imi incant sufletul cu lucruri frumoase, am preferat sa aleg un loc retras de unde sa pot admira avioanele cum decoleaza si aterizeaza, am vrut sa le aud zgomotul si sa le urmaresc traiectoria, am ales sa respir aerul proaspat al primaverii si sa suflu in papadii.
 
Am vizitat palatul mogosoaia. Este un loc absolut superb. La orele dimenetii te imbie mirosul de iarba cosita, cativa pescari amatori isi incearca norocul sau pur si simplu se relaxeaza condusi de o undita, cateva grupuri de tineri si-au insemnat deja locul la umbra unui copac si lenevesc la umbra, doi tineri stau alaturi si se saruta cu pasiune, fara sa le pese de cei din jur. Este atat de placut sa vezi natura vie, sa simti aerul curat, sa admiri copacii infloriti si sa te uiti in zare la avionele care se inalta spre noi orizonturi. Am admirat cerul senin, am respirat aerul proaspat, mi-am incarcat sufletul cu emotie si bucurie.
 
Am fost la teatru. Este atat de frumos sa mergi la teatru cand tot poporul bucurestean a urmat deja turma…Calea Victoriei nu mi s-a parut niciodata mai frumoasa in razele blande ale apusului. Am vazut un spectacol unic de dans contemporan, stand up comedy si muzica lautareasca care iti incanta simturile. “Saraiman a aparut dintr-o senzatie personala, resimtita ca un gand rece, pe care ai vrea sa il alungi repede, si anume aceea a ratarii unor evenimente din viata mea, a noastra, a celor care am ales sa traim in Romania”, marturiseste cu sinceritate Razvan Mazilu. Un spectacol pe care il recomand, este absolut genial. Este altceva.
 
Am lenevit pe o terasa retrasa, povestind si visand, am rememorat amintiri, am enuntat experiente si trairi, am trait si am zambit cu sufletul. Am imprumutat stilul european, mi-am adus aminte de francezi si de ora lor de siesta de la pranz, cand se aseaza la o terasa, picior peste picior, si se uita la oamenii care trec, savurand le bonheur de vie.
 
Am trait aceasta zi in singuratate, am cautat locul retras si intim, in natura, am simtit beatitudinea unei vieti frumoase, am mirosit frumosul si m-am incarcat cu energia unei naturi abundente in simtiri. Am trait frumos.
 
Ca un fluture fara aripi, ca o capsuna fara gust, ca o viata fara zambet, ca o zi fara soare, spiritul de turma nu poate fi urmat decat de oamenii care nu au imaginatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: