Perfectiunea exista doar in imperfectiunile din noi

Teacher-Appreciation-Picture-Perfect-Gift-Tag

Este ultima zi a acestui an. Este seara lui 31 decembrie. La fiecare final de an construim obiective, cream aspiratii si visam deja cu ochii deschisi la ambitiile personale din noul an. Acest post este dedicat schimbarii ce urmeaza dupa un esec. Povestea incepe cam asa:

Cand aveam vreo 16 ani  am dat-o in bara atat de rau, din punctul meu de vedere, ca a trebuit sa imi reevaluez toata viata din acel punct.

Am inteles cumva ca esecurile sunt importante si din acel punct le-am inteles si acceptat in viata mea ca fiind parte din mine. Eu, personal, nu stiu alta metoda sa ating succesul decat sa esuez pe parcurs de mai multe ori. De cate ori e nevoie. Nu stiu om de succes caruia sa ii fi venit totul pe tava.

Nu succesul este cel care ne ajuta sa evoluam. El vine si pleaca de multe ori ne amorteste si ne arunca inapoi in „cusca cu lei”.

Evoluam prin esecurile noastre pana in punctul in care ne dam seama ca nu exista de fapt o finalitate.

Dupa 8 ani aveam un al doilea esec semnificativ pe plan personal. Am tras aer in piept si m-am ridicat iarasi. M-am reinventat si am pornit de atunci pe drumul meu, pe drumul destinului care mi-a fost harazit. Poate altcineva stie o metoda mai usoara, insa cei care nu vor sa greseasca, mai intai vor gresi si vor invata lectia esecului, inainte sa ajunga la succesul scontat. Altfel toata lumea care si-ar pune in minte obiective le-ar atinge, fara sa lucreze la ei si la cum gandesc si percep lumea din exterior.

Prima oara cand faci un lucru, oricum il faci prost. Asta am invatat la 30 de ani.

Oricand te decizi sa faci ceva pentru tine, ca este acum sau peste 7 ani, ORICUM VEI ESUA INAINTE DE A AJUNGE ACOLO UNDE VREI.

Nu exista drum spre succesul personal in care dalele pe care calci sa fie stralucitoare, netede, impecabile. Acel drum este iluzoriu. Nu exista. Este o hrana a egoului.

Perfectiunea exista doar in imperfectiunile din noi. Iar Dumnezeu, cand se va uita la noi, la poarta raiului, nu ne primeste dupa perfectiunea sufletului, ci dupa cicatricile pe care le gaseste acolo. Pentru ca cicatricile pe care le capeti pe drum sunt dovada ca evoluezi si ca dezvolti o relatie cu esecurile care vin inspre tine.

In final de an imi zic:

Sper ca in anul care vine sa fac cat mai multe greseli. Pentru ca daca fac greseli, inseamna ca fac lucruri noi, testez, invat, ma misc. Ma schimb si schimb lumea. Inseamna ca fac lucruri pe care nu le-am mai facut in viata si, mai important de atat, fac CEVA in adevaratul sens al cuvantului.

Asa ca, sa facem greseli, anul viitor si intotdeauna.

4 comentarii (+add yours?)

  1. moi
    Ian 12, 2014 @ 01:13:37

    admiratie voua, cuvintelor rostite ce v-ati nascut din imboldurile si zvacnirile de minte. suflet si lacrimi… povestile tale, intre tihna Raiului si flacara iadului, imi bucura inima.Prin ele imi reinnobilez trecerea si prezenta intrun ocean de (ne)putinta si de lut, dincolo de norii de plumb, sperand smerit in izvoru-ti nesecat de iubire.

    Răspunde

  2. Cris
    Feb 04, 2014 @ 16:11:56

    Din intamplare am ramas in urma cu cititul articolelor tale, insa acum am revenit si m-am bucurat pentru cateva clipe imaginandu-mi lumea asa cum o vezi tu. Scrii atat de frumos!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: