DORinte inabusite

Beutiful_dawn___by_Rowiel

Dragostea zilelor noastre inseamna sa nu mai avem rabdare. Sentimente stau atarnate de un fir de ata, gata sa se rupa in orice clipa. Discutii de neinteles fara inteles , lacrimi picura-n tacere, o fiinta care asteapta nostalgic o zi de maine, apoi una de poimaine, doar ca sa vina si atat, si cadem cazuti in fata unei vieti care este doar perfecta. Dar din pacate atunci cand intelegem asta este prea tarziu.

Alergam spre nicaieri cu ganduri azvarlite in prag de seara doar pentru ca asa ne-a venit sa spunem, poate maine nu mai sunt in mintea noastra, poate ne schimbam, poate nici nu mai exista…Ne spunem oful pe umarul celuilalt si primim in schimb replici mai reci si decat o noapte geroasa. Nu ne mai regasim in noi. Taiem cu sabia un gand nevinovat, nu ne mai ascultam, nu ne mai dezvaluim adevaratele simtiri.

Trebuie sa ne zbatem in efortul de a gasi calea de mijloc, ea nu se mai dezvaluie din priviri, trebuie sa cerem ca sa primim, trebuie sa fim si femeie si barbat in acelasi timp, trebuie sa ne supunem obiceiurilor celuilalt, trebuie sa acceptam fara sa comentam, trebuie sa avem rabdare, trebuie sa trecem peste tot, trebuie sa luam ca atare chiar daca nu ne convine, trebuie sa ne supunem regulilor jocului. Exact asa a devenit dragostea zilelor noastre. Un trebuie permanent.

Nu ne mai intereseaza ce simte celalalt, nu ne mai pasa, raspundem tot cu o intrebare, nu vrem sa fim mai prejos, nu lasam garda jos, suntem directi chiar daca doare, nu stim care sunt lucrurile care chiar conteaza.

Nu mai facem planuri, e mult prea imprevizibil totul, incepand cu clipa asta. Traim haotic, nu mai avem repere, iubim ciudat, nu mai intelegem, iubim si jignim in acelasi timp. Ma doare prea tare uneori. Incepand cu acum.

Vei putea iubi cu adevarat atunci cand ai puterea de a-l pune pe celalalt inaintea propriilor dorinte. Atunci cand te dedici cu totul, atunci cand te pierzi in cel de langa tine, atunci cand ai increderea oarba si de dezdruncinat ca orice s-ar intampla, iti va fi mereu alaturi, iubesti cu adevarat atunci cand nu exista orgoliu, atunci cand nu vei mai lasa sa curga impasibil o lacrima inainte de a fi acolo si de a strange in brate, de a simti fiorul unui suflet ranit.

Vei iubi cu adevarat atunci cand vei si demontra, fara a ataca, atunci cand vei imbratisa cand iti spun ca ma doare cand vorbesti ca un dictator,  atunci cand intelegi ca ai alaturi o femeie sensibila si slaba uneori, atunci cand intelegi ca nu suntem la fel si ca am nevoie de tine, de barbatia ta, de puterea ta, atunci cand vei intelege ca o femeie are nevoie sa fie protejata.

Nu suntem egali. Atunci cand vei intelege asta vei putea sa fii dedicat. Atunci cand vei intelege asta poate nu vei mai dicta, poate nu vei mai transa, poate vei avea capacitatea de a intelege ca adevarata putere se afla in mainile unui barbat, asa cum barbatii au fost singurii care au condus lumea, poate atunci imi vei intelege durerea si tristetea din suflet. Sper ca atunci sa ma poti intelege…

2 comentarii (+add yours?)

  1. moi
    Mar 03, 2014 @ 12:28:05

    Ma-ntreb si plutesc la-ntamplare, nu stiu ce ma tine pe val
    Sunt doar o mama-n deriva acum, ce a sperat in …ideal !?
    Plutiti si voi spre…un niciunde ?… eu fruntea-mi ridic catre cer
    Atata pot si eu, o rugaciune, rasfrant de IUBIRE sa-I cer
    Eu port porumbelul pe umar , si cred cu tarie-n liman
    Iluzii desarte sa numar … in doi impliniti doar un an?!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: